Vulcanii Europei

Vulcanii activi ai Europei continentale se înșiră în sudul Italiei și în Marea Egee, acolo unde placa Africană coboară sub cea Eurasiatică. Etna, în Sicilia, este cel mai înalt (circa 3350 m) și cel mai activ: erupe des, cu curgeri de lavă și explozii moderate. Vezuviu, lângă Napoli, erupe rar, dar exploziv; erupția pliniană din anul 79 a îngropat Pompei și Herculaneum, iar ultima a fost în 1944. La vest de Napoli, Câmpiile Flegree sunt o calderă uriașă, cu fumarole și cu solul care se ridică și coboară (bradiseism). În Insulele Lipari, Stromboli aruncă lavă în explozii mici, la câteva minute, iar Vulcano are explozii rare și violente. În Marea Egee, Santorini este o calderă inundată de mare, rămasă după erupția minoică.

Felul erupției ține de lavă. Lava fluidă, bazaltică, curge liniștit (erupție efuzivă, ca la Etna). Lava vâscoasă astupă coșul, iar gazele ies exploziv: tipul strombolian (explozii mici și dese), vulcanian (explozii puternice, cu cenușă și blocuri) și plinian (coloană înaltă de cenușă și nori arzători, ca la Vezuviu). Vulcanii stinși sau inactivi de mult — Monte Amiata, Monte Vulture, Colli Albani de lângă Roma — se recunosc după conuri, lacuri în cratere și izvoare termale. Islanda, cu Hekla și Eyjafjallajökull, este cealaltă mare regiune vulcanică a Europei, pe dorsala Atlanticului; rămâne în afara acestei hărți. Harta mărește Italia, pentru ca vulcanii apropiați să poată fi deosebiți, iar caseta din dreapta jos arată Marea Egee, cu Santorini, Milos și Methana.