Populația și orașele: sinteză pentru BAC

Numărul și repartiția populației

La recensământul din 2021, România avea o populație rezidentă de aproximativ 19 milioane de locuitori, în scădere față de recensămintele anterioare. Scăderea are două cauze care se adună: un bilanț natural negativ (mor mai mulți oameni decât se nasc) și o emigrație masivă după 1990. Este o tendință de lungă durată, nu o oscilație de un an.

Raportat la Europa, România se situează printre primele șase state ale Uniunii Europene ca număr de locuitori. Populația Europei depășește 700 de milioane de locuitori, cel mai populat stat al continentului fiind Rusia (cu partea sa europeană), iar cel mai populat stat al Uniunii Europene fiind Germania.

Densitatea populației

Densitatea populației se calculează cu formula D = P / S și se exprimă în locuitori/km². România are o densitate medie de aproximativ 80 loc./km², valoare apropiată de media europeană, dar mediile ascund contraste foarte mari în interiorul țării.

• Valori maxime: municipiul București și județul Ilfov, culoarele de vale dens populate (Prahova, Someș, Mureș, Siret) și Subcarpații de Curbură.
• Valori minime: zonele montane înalte, Delta Dunării (cea mai slab populată unitate de relief a țării) și unele areale din Podișul Dobrogei.

Factorii repartiției

• Factori naturali: altitudinea și fragmentarea reliefului, clima, prezența apei, fertilitatea solurilor. Populația se concentrează în câmpii, depresiuni și de-a lungul văilor.
• Factori istorici și economici: vechimea locuirii, industrializarea din perioada comunistă, resursele de subsol, marile căi de comunicație și porturile.

Bilanțul natural și bilanțul migratoriu

Numărul populației se modifică prin două mecanisme distincte: mișcarea naturală (nașteri și decese) și mișcarea migratorie (sosiri și plecări). Fiecare are propriul bilanț, iar la Subiectul III se cere frecvent calculul lor pe baza unui tabel sau a unui grafic.

Bilanțul natural (sau sporul natural) este diferența N − M, între numărul de născuți-vii și numărul de decese. Poate fi pozitiv, nul sau negativ. În România el este negativ de peste trei decenii: rata mortalității depășește rata natalității, deci populația scade pe cale naturală.

Bilanțul migratoriu (soldul migrator) este diferența Bm = I − E, între imigranți (cei care vin în țară) și emigranți (cei care pleacă din țară). După 1990, România a avut un bilanț migratoriu negativ, iar statele din vestul Europei — Germania, Italia, Spania, Marea Britanie — au avut, dimpotrivă, un bilanț migratoriu pozitiv.

Structura populației

Pe grupe de vârstă: îmbătrânirea demografică

Populația se împarte în trei grupe mari: tânără (0–14 ani), adultă (15–64 ani) și vârstnică (peste 65 de ani). România traversează un proces accentuat de îmbătrânire demografică: ponderea grupei vârstnice crește și se apropie de o cincime din populație, în timp ce ponderea grupei tinere scade. Aceeași tendință caracterizează întreaga Europă.

Îmbătrânirea se vede direct pe grafic: piramida vârstelor a României nu mai are formă de triunghi (bază largă, vârf îngust), ci bază îngustată și mijloc umflat — semnul unei natalități scăzute pe termen lung.

Pe medii de viață

Gradul de urbanizare al României este de puțin peste 50%, printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană — statele din vestul și nordul Europei depășesc frecvent 75–80%. Populația rurală rămâne, așadar, foarte importantă numeric.

Etnică și confesională

• Structura etnică: la recensământul din 2021, dintre persoanele care și-au declarat etnia, majoritatea covârșitoare sunt români; cele mai numeroase minorități sunt maghiarii (concentrați în centrul țării — Harghita, Covasna, Mureș) și romii, urmați de ucraineni, germani, turci și tătari (aceștia din urmă în Dobrogea).
• Structura confesională: predomină net ortodocșii; urmează romano-catolicii, reformații, penticostalii și greco-catolicii, cu o distribuție regională care urmează îndeaproape structura etnică.

Orașele României

România este împărțită administrativ în 41 de județe plus municipiul București, adică 42 de unități administrativ-teritoriale de rangul întâi. Fiecare județ are o reședință de județ — orașul în care se află consiliul județean și prefectura. Rețeaua urbană numără aproximativ 320 de orașe, dintre care peste 100 au statut de municipiu.

Ierarhia urbană

București este capitala și cel mai mare oraș al României, cu aproximativ 1,7 milioane de locuitori la recensământul din 2021 — de câteva ori mai mult decât următorul oraș ca mărime. Împreună cu județul Ilfov formează cea mai puternică arie metropolitană a țării. Următoarele orașe — Cluj-Napoca, Iași, Constanța, Timișoara — se situează toate în jurul valorii de un sfert de milion de locuitori, foarte aproape unul de altul, deci ordinea lor exactă nu se cere la examen.

Funcțiile orașelor explică diferențele dintre ele: portuară (Constanța, Galați, Brăila, Tulcea), industrială (Ploiești, Hunedoara, Reșița), turistică și balneară (Sinaia, Predeal, Băile Herculane), universitară și administrativă (București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara).

Marile orașe și capitalele Europei

Europa este un continent puternic urbanizat, cu o rețea de orașe veche și densă. Cel mai mare oraș al continentului este Moscova, cu peste 10 milioane de locuitori, urmat de Londra și Paris, ambele centre ale unor aglomerații urbane de multe milioane de locuitori.

Concentrări urbane

Cele mai dens urbanizate areale ale Europei formează conurbații — orașe apropiate care au crescut până s-au unit funcțional: Randstad Holland (Amsterdam, Rotterdam, Haga, Utrecht) și regiunea Ruhr din Germania sunt exemplele clasice. Cele mai mari densități ale populației din Europa se înregistrează în Țările de Jos și Belgia, iar cele mai mici în nordul continentului — Islanda, Norvegia, Finlanda — și în nordul Rusiei.